Unitatea de uscare a cerealelor: ce trebuie luat în considerare încă din etapa de proiectare
În materialul anterior am menționat un exemplu relevant: capacitatea nominală a uscătorului și capacitatea reală a unității de uscare pot fi semnificativ diferite.
Motivul îl reprezintă condițiile în care va funcționa echipamentul. Umiditatea inițială a cerealelor, tipul culturii, temperatura și umiditatea aerului exterior, stocul de cereale umede și capacitatea liniilor de transport influențează direct funcționarea unității.
De aceea, proiectarea sistemului de uscare începe cu calculul procesului tehnologic.
De ce depinde capacitatea reală a uscătorului
Capacitatea nominală este determinată pentru anumite condiții de funcționare. Conform metodologiei furnizate pentru uscătoarele de cereale, calculul se efectuează în tone convenționale, pentru o reducere specificată a umidității și pentru parametrii de calcul ai mediului ambiant.
Dacă aceste condiții se modifică, se modifică și capacitatea reală.
De exemplu, la uscarea porumbului cu o umiditate inițială de 28–30%, capacitatea poate scădea de 2–2,5 ori. Umiditatea ridicată și temperatura mai scăzută a aerului exterior încetinesc, de asemenea, procesul.
De aceea, pentru proiectare este importantă sarcina concretă: ce culturi vor fi procesate, care va fi umiditatea lor inițială și până la ce nivel trebuie redusă.
De ce echipamentele de transport ale unității de uscare trebuie să aibă o rezervă de capacitate
Uscătorul funcționează împreună cu elevatoarele cu cupe, transportoarele, buncărele intermediare și sectoarele ulterioare ale traseului tehnologic.
De aceea, pentru echipamentele de transport ale unității de uscare se prevede o capacitate nominală de cel puțin două ori mai mare decât capacitatea nominală a uscătorului.
Această rezervă de capacitate este luată în considerare la proiectarea întregii unități, nu a unui utilaj separat.
De ce sunt necesare buncăre intermediare înaintea uscătorului
Prima lor funcție este de a asigura o rezervă de cereale umede și o alimentare stabilă a uscătorului.
Se recomandă instalarea a cel puțin două buncăre pentru cereale umede. Capacitatea acestora trebuie calculată pentru a asigura 8–24 de ore de funcționare continuă a uscătorului.
Însă asigurarea unei rezerve de cereale este doar una dintre funcții.
Două buncăre permit separarea cerealelor în funcție de caracteristicile lor și formarea loturilor înainte de uscare.
De ce trebuie formate loturi de cereale în funcție de umiditate
Cerealele recepționate pe parcursul zilei pot avea niveluri de umiditate semnificativ diferite.
Un exemplu simplu: un lot are o umiditate de aproximativ 20%, iar altul — de 28%. Dacă acestea sunt amestecate și introduse în uscător în același regim de funcționare, este mai dificil să se obțină un rezultat uniform: o parte din cereale poate fi uscată excesiv, iar alta poate să nu atingă umiditatea finală necesară.
Cu cât umiditatea masei de cereale la intrare este mai uniformă, cu atât regimul de funcționare al uscătorului poate fi reglat mai precis.
Prin urmare, buncărele intermediare amplasate înaintea uscătorului servesc și ca instrument tehnologic pentru formarea loturilor.
Pentru ce sunt necesare buncărele după uscător
După ieșirea din uscător, cerealele nu trebuie întotdeauna transportate imediat către silozurile principale.
Un buncăr intermediar poate acumula cerealele uscate în timp ce linia de transport efectuează o altă operațiune. În astfel de cazuri, poate fi prevăzută o capacitate de stocare pentru 4–8 ore de funcționare a uscătorului, fără pornirea liniei de transport ulterioare.
Buncărele amplasate după uscător pot fi utilizate și pentru răcirea ulterioară a cerealelor sau ca buncăre intermediare înainte de separare.
Prin urmare, destinația acestora trebuie stabilită încă din etapa elaborării schemei tehnologice.
De ce porumbul nu trebuie uscat prea intens într-o singură trecere
În practică, se aplică de obicei regula conform căreia umiditatea porumbului nu trebuie redusă cu mai mult de 5–6% într-o singură trecere prin uscător.
Motivul este legat de structura bobului. În timpul uscării intensive, straturile exterioare pierd rapid umiditatea, în timp ce în interior aceasta se menține. Ca urmare, apar tensiuni interne și microfisuri.
Este important că efectele pot deveni vizibile abia după ieșirea cerealelor din uscător.
În timpul transportului ulterior, cerealele sunt supuse solicitărilor mecanice, microfisurile se deschid, iar cantitatea de boabe sparte crește.
Prin urmare, pierderile care la prima vedere pot fi asociate cu funcționarea echipamentelor de transport se pot forma, cel puțin parțial, încă din etapa de uscare.
Sistemul de uscare este proiectat la fel pentru diferite culturi?
Nu. Materialul de bază diferențiază tipurile de uscătoare și regimurile de funcționare în funcție de sarcina specifică.
Uscătoarele cu coloană sunt destinate procesării unor volume mari de cereale și culturi oleaginoase. Uscătoarele cu bandă transportoare sunt utilizate atunci când este necesară uscarea delicată a culturilor cu semințe mici, a oleaginoaselor sau a loturilor de semințe. În cazul uscătoarelor modulare, trebuie luate în considerare separat particularitățile constructive atunci când se lucrează cu culturi cu boabe mici.
Prin urmare, lista culturilor care urmează să fie procesate trebuie stabilită înainte de alegerea tipului și a capacității echipamentului de uscare.
Concluzie
O unitate de uscare este formată din mai multe elemente interconectate:
uscător → rezervă de cereale umede → formarea loturilor → transportul înainte și după uscător → buncăre intermediare pentru cereale uscate → traseele tehnologice ulterioare.
O eroare în oricare dintre aceste elemente poate limita funcționarea întregii unități.
Prin urmare, în etapa de proiectare trebuie evaluată nu doar capacitatea nominală a uscătorului, ci capacitatea și stabilitatea întregului proces de uscare.
Fotografiile utilizate în articol au fost furnizate de compania Unia Grain.
